Scurt Istoric







Inceputurile formarii satului Girbovi se pierd in istoria Tarii Romanesti neexistind un document pentru atestarea aparitiei lui.

Conform legendelor si spuselor din batrini,pina la improprietarirea taranilor de catre Cuza Voda si secularizarea averilor manastiresti din 1864,satele din zona nu aveau fiinta in mod oficial ca asezare de sine statatoare deoarece taranii depindeau de mosia pe care munceau,erau la bunul plac al proprietarului ce o detinea.(« Am vindut mosia cu rumini cu tot »).

Razboaiele ruso-turcesti si turco-austriece(1768-1774,1786-1790,1806-1812)s-au desfasurat,incepind de la Dunare(Giurgiu) la Bucuresti-Urziceni-Buzau iar de aici pe sub poalele muntilor spre Moldova.Pe acest drum s-au revarsat ostile turcesti,rusesti,austriece pradind totul in calea lor.Din aceasta cauza populatia lua drumul codrului,iar la intoarcere gaseau totul scrum.Unii se apucau sa refaca,altii,in special batrinii lipsiti de mijloace,se stabileau in locuri indepartate si mai adapostite.

Asa ca unii au gasit ca adapost chiar salasul batrinilor liberi din padurea Redea,defrisind in continuare padurea ,pentru a-si face loc pentru diferite culturi mici.

Cu timpul numarul batrinilor a creascut,iar numele asezarii a fost de « Girbovi »(cei incovoiati de batrinete)(sursa informare :Monografia comunei Girbovi).

Documentele care atesta existenta satului Girbovi pe aceasta vatra din cele mai vechi timpuri sunt :

-dupa planul judetului Ialomita din 1827 putem localiza teritoriul satului Girbovi,intre satele de azi Glodeanu Silistea(Frecatei) la NE,Cotorca Buzau la E,Grindu la SE,Grinsasi,Valea Macrisului la S,Manasia la V,Cotorca Ialomita la NV si Ciocirlia la N.

-harta Tarii Romanesti din 1840 pe care satul apare in acelasi loc ca si azi

-harta ruseasca din 1835,harta strategica pe care satul apare cu indicatia numarului de 100 case,pe acelasi loc ca si azi.

-harta Principatului Valahiei,cu tablita administrativa editia 1833,harta administrativa in care gasim satul Girbovi

harta Grande Valacchia ,tiparita la Torino si Milano,ce pare a fi cu mult mai veche decit harta austriaca,ne confirma si ea existenta satului Girbovi,inainte de primul razboi ruso-turc(1768-1774),cu aceleasi vecinatati si pe aceeasi vatra.

-Ion Eliade Radulescu in anul 1812 a invatat sa citeasca in timpul ciumei lui Caragea,la o stina din apropierea satului Girbovi,parintii sai avind o mosie la Slujitori(Girbovi).

-cu ocazia sapaturilor pentru introducerea conductelor de apa potabila (1969),pe starda magazinului(UJCOOP),in dreptul caselor lui Ilie Eftimie si Nelu Cristescu s-au descoperit citeva morminte.Dupa pozitia osemintelor,care erau aproape intacte,si dupa orientarea lor(cu picioarele spre Rasarit si capul spre Apus,cu bani la deget),s-au putut deduce ca nu au fost ingropate in mod izolat,ci organizat si dupa un ritual,ceea ce ne indreptateste sa credem ca au facut parte dintr-un vechi cimitir.S-au trimis fragmente de oseminte la Bucuresti pentru expertiza,rezultatul aratind ca au o vechime de peste 300 ani.(sursa de informare :Dictionar geografic al judetului Ialomita,Enciclopedia Romaniei,Monografia comunei Girbovi).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și era formată din satele Gârbovi și Bozianca, cu o populație de 2659 de locuitori. În comună funcționau o biserică și trei școli — una mixtă la Bozianca, una de băieți și una de fete la Gârbovi, având în total 110 elevi (dintre care 25 de fete).În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu satele Gârbovi și Ciocârlia în plasa Urziceni a aceluiași județ și având o populație de 3885 de locuitori.

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1968, comuna a fost transferată județului Ilfov, rămânând doar cu satul de reședință. În 1981, după o reorganizare administrativă regională, ea a revenit la județul Ialomița.